Street Delivery văzut pe lângă bicicletă

Cât am fost în facultate şi-am trecut pe strada Arthur Verona, nu am văzut niciodată zona aşa de vie cum a fost zilele astea. Street Delivery a ajuns la a şaptea ediţie şi continuă să lupte pentru un oraş în care pietonii nu trebuie să mai facă slalom printre maşini, în care se poate respira şi altceva în afară de gaze de eşapament, în care mersul pe jos, pe bicicletă sau pe role să nu mai fie plin de obstacole.

Street Delivery a fost iniţiat în 2006 de Ordinul Arhitecţilor din România şi de Fundaţia Cărtureşti. Timp de trei zile pe an, pe la mijlocul lui iunie, Strada Arthur Verona devine o imagine idilică a felului în care ar putea arăta Bucureştiul.

Programul evenimentului acoperă mai multe domenii de interes: arhitectură, arte vizuale, ateliere pentru copii, film şi teatru, performing arts, muzică, societate civilă.

S-a nimerit să fiu cu bicicleta în zonă sâmbătă după-amiaza, pe-o vreme caniculară. În ciuda soarelui puternic, lume era destulă şi cu greu am strecurat-o pe Sălăţica printre standuri şi ateliere de creaţie.

Mai nou, anul acesta au făcut o piscină în care se bălăceau cei mici.

Cei de la Antena 1 îi luau interviu arhitectului Şerban Sturdza, despre care aveam să aflu mai târziu dintr-un articol că este un Don Quijote modern: nu se luptă cu morile de vânt, ci cu inerţia unui sistem pentru care nou înseamnă demolare.

Ce-mi place la evenimentele de genul acesta este că reînvie jocuri ale copilăriei şi nu numai, aduc adultul într-o stare ludică în care uită grijile şi se bucură de frumuseţile simple pe care ţi le oferă viaţa.

Am dat şi peste Smoking Cool Cat şi desenele sale şi-am fotografiat unul ce se referă la lumea bloggerilor.

Probabil şi în spiritul numelui străzii Pictor Arthur Verona, se oferă o faţă interesantă uneia dintre clădiri. Păcat că priveliştea e înţesată de veşnicele cabluri…

Şi, da, Bucureştiul e beton! La propriu şi la figurat. Chiar dacă spaţiile verzi dispar în favoarea clădirilor de birouri sau a altor vile, Bucureştiul are multe lucruri frumoase de oferit.

În Piaţa Bisericii Anglicane, vegetaţia creşte în saci de rafie.Piaţa Universităţii, Roşia Montană, sunt doar câteva din cauzele pentru care se pledează la Street Delivery.

Think Outside the Box s-au gândit să scoată Trotuaru’. Revista Pietonilor @Street Delivery.

După ce s-au jucat copiii la maşina de scris a revistei de bulevard, mi-am exprimat şi eu în scris dragostea faţă de oraş.

Cine reuşeşte să citească ce-am lăsat posterităţii, primeşte un cadou simbolic de la Poveşti călătoare: o vedere dintr-una din călătoriile noastre. Primul care lasă un comentariu, va fi contactat pentru a afla adresa la care să-i fie trimisă vederea.

Chiar dacă nu o am eu cu jocurile pe calculator, mi s-a părut foarte inspirată ideea celor de la Avem şi noi supereroi, care vor să-i promoveze pe Harap-Alb, Prâslea cel Voinic, Greuceanu, pe Ileana Cosânzeana şi pe Muma Pădurii în lumea graficii 2D şi 3D.

Evenimentul Street Delivery s-a desfăşurat sub deviza „Închidem strada pentru maşini şi o deschidem pentru oameni” şi, implicit, nu puteau lipsi bicicletele.Am dat şi peste câteva surate de-ale Sălăţicii, de-un verde primăvăratic-văratic.

Cristian Vlădoaică (Kev) şi Andreea Toader de la SkirtBike răsfoiesc albumul de Bike Pourtrait – proiect realizat la Ciclofest şi Street Delivery 2011 cu sprijinul celor de la Portocala Mecanică.

Kev continuă proiectul şi anul acesta, aşa că poate apar şi eu cu Sălăţica în volumul #2 al Bike Pourtrait!

În Grădina Icoanei, printre hamace şi pături de picnic întinse la umbră, se pleda pentru o viaţă mai sănătoasă: monocultura dăunează grav sănătăţii.

În program urmau şi cei de la Incubator 107 cu jonglerie, tobe africane, masaj, idei cusute, chiromanţie şi Bike trial.

Despre Mongol Rally am aflat anul trecut, când cei de la Paramongols au reprezentat prima echipă românească care a participat la cel mai mare raliu caritabil din lume. Anul acesta se aruncă în cursa spre Ulan Bataar două echipaje din România.

Ladies first: Fire Fairies este prima echipă exclusiv feminină care va participa la raliul până-n Mongolia. Cele trei tinere (Ramona, Andreea şi Cristiana) vor conduce o maşină de intervenţie rapidă împotriva focului.

Dacio?i până-n Mongolia este primul proiect oficial al celor de la Free Mioriţa. Pentru a promova produsele româneşti, ei se vor deplasa până acolo cu o Dacie.
Molo, unul dintre cei trei membri ai echipei Free Mioriţa (ceilalţi sunt Jules şi Nicu), pozează cu vederea pe care mi-o vor trimite din Mongolia. Până în septembrie ar trebui să ajungă la destinaţie.

Street Delivery se ţine şi în Timişoara. Să sperăm că evenimentele de genul acesta se vor răspândi şi în alte oraşe şi că iniţiativele celor de la Street Delivery vor fi adevărate poveşti de succes.

Mai multe fotografii de la Street Delivery #7 (iunie 2012) găsiţi pe pagina de Facebook a Poveştilor călătoare.

 

This entry was posted in Bucureşti, Ghid and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Fatal error: Uncaught Exception: 190: Error validating application. Application has been deleted. (190) thrown in /home/otzbgdpw/public_html/wp-content/plugins/seo-facebook-comments/facebook/base_facebook.php on line 1273